Ajutor! Copilul meu are diabet

12 November 2015

Articol realizat de Dr Luminița Florea, specialist nutriție

Alimentația este primul pas în controlul și tratamentul bolii diabetice după ce a fost diagnosticată. Neglijarea sau nerespectarea dietei va sabota orice tratment de tip hipoglicemiant- medicație sau insulină, grăbind apariția complicațiilor acute sau cronice ale diabetului. De aceea este important să se cunoască principiile corecte de alimentație ale pacientului diabetic și faptul că acesta va trebui să le respecte pentru tot restul vieții cu sfințenie – nu există abateri care să nu fie imediat sau pe termen mai lung taxate de către organism.
Împărțirea alimentelor se face în limite mari în trei clase:
1. Alimente permise cu cântarul – datorită conținutului mediu- mare în glucide (cereale și derivate- făinoase, orez, pâine; legume cu amidon; fructe; lactate proaspete);
2. Alimente permise la liber din punct de vedere glucidic, dar cu limitare calorică ( aici intră carnea, peștele, ouăle, lactatele măturate, legumele fără amidon );
3. Alimente complet interzise – zahărul și derivatele concentrate, alcoolul, grăsimile și prajelile, etc.
Reguli de susținere a copilului cu diabet
O educație în acest sens trebuie să fie continuă și susținută că efort – din partea tuturor celor care ar putea influența opțiunile alimentare ale copilului: familie- părinți, frați/ surori, bunici, grădiniță, școală, prieteni.
O bună motivare a copilului pornește în primul rând din educație – o bună informare, adaptată corespunzător vârstei copilului, cu argumente care să îl stimuleze pe copil și să îl prindă în acest schimb al informațiilor corecte că într-un joc amuzant, interactive.
De exemplu, Jocul Farfuriilor: cu alimente colorate, alese în funcție de grupe alimentare, cu combinații alimentare corecte, atent supervizate de către o persoană adultă.
La fel de important din punct de vedere motivațional pentru copil sunt modelele pe care le are în viața lui și în funcție de care își ghidează și el apoi alegerile. Este inutil să încercam să îi sugerăm copilului sau chiar să îi impunem cu caracter obligatoriu alegeri alimentare și de stil de viață corecte dacă cei apropiați lui și direct implicați în creșterea și educația lui nu le pot face .
Este modelul imitației comportamentale – dacă în familie se mănâncă junk-food, se face puțin sau deloc sport, se încurajează doar activitățile sedentare (calculator, televizor) acest model va fi cel pe care îl va prelua și copilul și va deveni extrem de încăpățânat la toate contra-argumentele oferite de o educație corectă și menită să îi schimbe atitudinea. Mai exact, de ce să facă el ceva ce adulții din jurul lui nu fac practic, zi de zi, ci doar în teorie? O întrebare legitimă…
Un copil pregătit să mănânce sănătos este un copil educat, informat, înconjurat de modele umane și comportamentale corecte și echilibrate, este de fapt un copil pregătit pentru viață cu tot ceea ce are ea să îi ofere și va trebui la un moment dat să știe să aleagă de unul singur.
De aceea, cel mai important lucru este conștientizarea și confruntarea cu această problemă a copilului a tuturor persoanelor și factorilor de decizie care influențează într-un fel sau altul viață copilului – familia, școală, prietenii, mediul social și atunci când lucrurile acestea nu sunt suficiente să se meargă mai departe către ajutor calificat – nutriționist, psiholog, antrenor care în cele mai multe cazuri ajung să lucreze în echipă pentru rezultate optime.