Integrarea copilului în colectivitate- Partea a II-a

15 October 2015

Articol realizat de Gabriel Balaci, psiholog, lector univ. dr.

Integrarea copiilor în colectivitate, fie că vorbim de grădiniță sau școală, reprezintă un motiv de îngrijorare pentru mulți părinți.

Ce factori alimentează temerile celor mici de a rămâne într-un loc în care se întâlnesc cu copii de aceeași vârstă, de a se despărți de familie pentru câteva ore ?

Hiperprotecția
Atunci când copiii sunt hiperprotejați de către părinții lor, învață că nu se pot descurca fără aceștia. Hiperprotecția le lasă un spațiu prea mic pentru a avea propriile experiențe, propriile descoperiri. În aceste condiții nu pot învăța să aibă încredere în ei înșiși, să comunice cu ceilalți, să suporte frustrările inerente vieții într-o comunitate. Hiperprotecția este determinată și de anxietatea părinților, de neîncrederea părinților în capacitatea copiilor de a face față diferitelor situații cu care se pot confrunta în viață. De asemenea, copiii nu vor suporta să aștepte satisfacerea nevoilor și dorințelor proprii, vor căuta satisfacție imediată.

Neglijarea
Este posibil ca uneori, părinții să nu empatizeze cu nevoile, emoțiile și dorințele copilului. O serie de factori precum oboseala sau stresul de la locul de muncă pot afecta disponibilitatea de a comunica și interacționa cu copiii lor. Această lipsă de interacțiune este resimțită de copil ca o neglijare. Simte că părinții săi nu sunt deschiși la nevoile sale.

Anxietatea părinților
Presiunea pe care o pun părinții pe exercitarea propriilor roluri parentale poate deveni mult prea mare. Aceștia se îndoiesc că i-au învățat pe copii tot ce aceștia au nevoie pentru a se descurca în colectivitate. Această teamă, îndoială și nesiguranță este resimțită de copil, chiar dacă nu este verbalizată. Odată percepută teama părinților, copilul devine anxios, nu mai are curajul să se separe de părinții săi nici măcar pentru câteva ore.