Copilul tău între unu şi cinci ani

15 May 2012

Etapele de Dezvoltare

Copilul tău face progrese în a se diferenţia de tine şi de lumea din jurul său.
S-ar putea să se mai supere în continuare, când îl laşi la creşă sau cu bona, dar îşi va reveni mult mai repede acum, pentru că se simte mai în siguranţă. Experienţele şi memoria sa în devenire l-au învăţat că te vei întoarce după ce lipseşti o vreme. E foarte important că i-ai construit încrederea arătându-i în mod constant că îl iubeşti, că îţi pasă de el şi că îl protejezi.

De asemenea, această încredere îi dă îndrăzneala de a se impune. Insistenţa de a purta acea pijama verde a cincea seară la rând, de a mânca numai anumite alimente şi de a se urca singur în scaunul pentru maşină sunt toate semne ale independenţei sale crescânde.

Între 25 şi 36 luni

Între vârstele de 2 şi 3 ani, micuţul tău continuă să se lupte pentru independenţă. Se va îndepărta din ce în ce mai mult de tine pentru a explora şi va continua să testeze limitele (va colora pereţii, spre exemplu, chiar dacă i-ai interzis). De fapt, „pot să fac şi singur” este probabil una dintre cele mai cunoscute replici pe care le vei auzi de la copilul tău.

Rolul tău

Copilul tău are nevoie de un ataşament sigur faţă de tine înainte de a putea să se desprindă şi să exploreze lumea lui. Cea mai puternică legătură se creează acum: îl hrăneşti atunci când îi este foame, îl schimbi atunci când este murdar, îi zâmbeşti şi îi vorbeşti atunci când este treaz.

Oferă-i constant dragostea şi susţinerea ta şi îşi va clădi încrederea de care are nevoie pentru a reuşi pe cont propriu.

Poţi să te joci cu micuţul tău pentru a îmbunătăţi înţelegerea separării şi a revenirii (astfel încât să înveţe să nu se sperie atunci când pleci de lângă el pentru o vreme). Spre exemplu, joacă-te de-a v-aţi ascunselea, acoperindu-ţi faţa sau ascunzându-te după mobilier sau ascunde o jucărie sub o pătură şi găsiţi-o împreună. Aceste jocuri nu sunt doar lecţii, interacţiunile cultivă şi apropierea dintre voi.

Pentru a-şi dezvolta independenţa, copilul tău are nevoie să testeze limitele şi să exploreze mediul înconjurător. Protejează-i mediul din casă. În loc să alergi, luându-l dintr-un loc şi spunându-i „nu” de fiecare dată când atinge ceva ce-l poate răni, îndepărtează obiectele periculoase şi înlocuieşte-le cu cele cu care se poate juca.

Alegerea hainelor, a gustărilor sau a activităţilor de după amiază permit copilului să gândească pentru sine. Când începe să bea singur din cană şi să îşi pună jucăriile la loc arată că învaţă să aibă grijă de el.

Faptul că începe să se descurce singur nu înseamnă că nu are în continuare nevoie de dragoste şi grijă. Atenţie la nutriţie şi protecţie, fii discretă, şi nu-l „sufoca”. Deşi devine mai puţin neajutorat, va dori în continuare să aibă parte de grija ta permanentă. Încurajează-l de fiecare dată când încearcă ceva pe cont propriu, dar nu-l îndepărta atunci când vine la tine pentru a fi ajutat. Va dori şi va avea nevoie de reasigurare pentru încă multă vreme.

Când să te îngrijorezi

Deşi frica de separare este normală pentru bebeluşii între 9 şi 18 luni, dacă micuţul tău e complet dependent de tine şi este agitat dacă nu eşti lângă el, consultă-ţi medicul pediatru.

Ce urmează

Cu vârsta, independenţa şi conştiinţa de sine cresc. Fiecare an va aduce mai multe lucruri pe care copilul tău va dori să le facă singur. Pe măsură ce creşte, el va deveni din ce în ce mai sigur pe sine şi pe aptitudinile sale. Nu mai e mult până îşi va face singur de mâncare, îşi va face prieteni şi va merge la şcoală.

Articol relizat cu sprijinul Dr. OROS Mihaela, medic primar pediatru